CUVÂNTUL CARE ZIDEŞTE

Credinta si superstitie,
sinonimie sau, mai degraba, antonimie?
Reflectii duhovnicesti.

(salvează materialul de faţă - format .DOC)

Despre Sf. Ierarh Vavila, Episcopul Antiohiei (+252) cel laudat de insusi Sf. Ioan Gura de Aur, memoria Bisericii retine ca isi pastorea turma cuvantatoare la verdeata Credintei cu toiagul cunostintei. (1) De aici intelegem ca turma pe care Ierarhul o pastorea nu era hranita numai liturgic si sacramental ci era, mai ales, luminata prin toiagul cunostintei pe care-l folosea Ierarhul spre initierea si aprofundarea pastoritilor lui in Tainele Credintei Crestine adevarate.
Fara indoiala, crestinii de atunci ai Antiohiei, desi minoritari in marea masa pagana a vremii, isi luau Credinta foarte in serios, traind-o in toata integritatea si deplina ei puritate, fiind bine instruiti in tainele ei. Aceasta explica si determinarea lor nesovaielnica de a-L urma pe Hristos, chiar si cu pretul vietii. Mai mult, la trecerea unui secol de la martiriul Sf. Vavila, atunci cand Iulian apostatul (361-363) a vrut sa reinstaureze inchinarea la idoli in templul paganesc de la Delphi aflat in apropierea mormantului Ierarhului, oracolul, adica duhul rau pitonicesc resident in acesta a amutit, nesuportand sfintenia prezentei invecinate a Sfintelor Moaste ale Ierarhului.
Daca am incerca acum o paralela intre situatia de atunci, in plin veac de aur crestin si situatia crestina de acum, la inceput de mileniu trei, am constata de indata cat de abatuti din Calea Credintei curate suntem noi, crestinii de astazi, prin cochetarea, in practica, cu un intreg spectru de credinte desarte si de suflet pagubitoare!
Vom ilustra aceasta prin doua exemple, unul luat din contextul romanesc, fiind legat chiar de inceputul vietii crestinesti, iar celalalt este luat din contextul irlandez, fiind legat de momentul Halloween care marcheaza perioada in care ne aflam.
Prin Botez, noi devenim crestini, adica urmatori ai lui Hristos, nascandu-ne din nou pentru Imparatia lui Dumnezeu din apa si din Duh (Ioan 3: 5), in Aghiasma colimvitrei. Tot atunci, experiem personal si primirea Darului Duhului Sfant in viata noastra prin ungerea cu Sfantul si Marele Mir, dupa care ne impartasim cu insusi Hristos, Painea Vietii cea coborata din cer (Ioan 6: 50), desavarsindu-ne astfel intrarea in Biserica prin primirea acestor trei Taine ale Initieri crestine. Cu alte cuvinte, la Botez, suntem inzestrati de Sus cu toate atuurile duhovnicesti spre o viata crestineasca autentica, traita in Adevar si in lumina si iubirea Preasfintei Treimi. Si totusi, chiar si la Botez, apare pe manuta noului botezat panglica rosie superstitios crezuta a fi purtatoare de noroc si izbavitoare de deochi! Se pune atunci intrebarea, pot face casa comuna Credinta adevarata in puterea Crucii (I Cor 1:18) care a fost repetat marcata pe trupul nou-luminatului copilas si credinta desarta (superstitia) in protejarea lui, fie si de deochi, prin panglica rosie de pe manuta? Desigur ca nu! Si totusi, daca reflectam asupra prezentei credintelor desarte in cursul intregii noastre vieti crestinesti vom sesiza, spre uimirea noastra, ca acestea ne insotesc de la Nastera din nou prin Botez si pana la Nasterea din Imparatia lui Dumnezeu, prin moarte si continuand si dupa moarte ca interferente in insusi cultul mortilor.
Sa fie vorba oare aici de o simpla pactizare tacita ‘’pana treci puntea’’ vietii si cu cel viclean pentru a beneficia vremelnic (insa cu plata vesnica!) aparente favoruri obtinute printr-un vast spectru ocult pornind de la practici de-a dreptul naïve: panglica rosie, scuipatul in san, talismanul, cititul in cafea, ghiocul, descantecul, zodiacul, chiromantia si care pot ajunge, in cazuri extreme, la vrajitorie, magie neagra, necromantie si chiar satanism…(2)
Ilustrarea a doua pe care ne-o propunem ne detasaza de Tara noastra, plasandu-ne la extremitatea vestica a Europei, in lumea de limba engleza. Aici, dupa calendarul celtic, iarna incepe la 1 noiembrie. In aceeasi zi catolicii praznuiesc sarbatoarea Tuturor Sfintilor (in engleza veche All Hallows, de unde si numele de Halloween). Se intampla insa ca in Irlanda, (aleasa pentru exemplificare) noaptea premergatoare sarbatorii Tuturor Sfintilor sa atinga dimensiuni de-a dreptul grotesti cand parca tot iadul, de la vampiri dornici de sange cald, la stafii si fantome, si pana la demoni incornorati, sunt personalizati, fie si pentru o noapte, chiar de copiii nevinovati de la gradinita si din scoala primara, cu deplinul acord si chiar sub surasul satisfacut si admirativ al parintilor lor! Nu-i asa ca le sta bine micutilor sa se pozeze ca diavoli, par a se intreba parinti! Ce daca sunt ai lui Hristos si s-au lepadat formal de diavol la Botez! Cat despre Sfintii praznuiti, cine sa-si mai aduca aminte si de ei! Dimpotriva, parca sfintenia insasi si toate valorile crestine sunt inghitite de peisajul sinistru din casele oamenilor ‘impodobite’ cu schelete si stafii, de pe strada si din parcuri unde se aprind focuri uriase spre o presupusa intalnire cu cei ce vin in vizita de pe taramul celalalt! Vedem aici cum, sub o infatisare aparent naiva, cea a unui obicei, avem de-a face cu insasi plasa draceasca in care se poate cadea uimitor de usor. Sa ne mai intrebam atunci despre amploarea ingrijoratoare a fenomenului satanist care prin heavy metal music, prin slogane si insemne sataniste acapareaza atat de multi adolescenti, tineri si mai putin tineri, sau de apetitul inexplicabil pentru Harry Potter si vizionari de filme de groaza in toiul noptii, sau de aparitia unui Bram Stoker dublinez, care insa e atent sa-si plaseze vampirii insetati de sange din cartile lui nu in Irlanda, ci in Transilvania! Sa fi anticipat oare Bram Stoker la sfarsit de sec. 19 expansiunea, cu ajutorul mass-mediei post-decembriste, a fenomenului Halloween si-n viata romanilor, cu precadere in viata si asa destul de debusolata a tinerimii noastre?
Evident, crestinii de astazi, se regasesc cu greu in crestinii de atunci, cei pentru care marturisirea Credintei cea data sfintilor (intelegeti crestinilor) odata pentru totdeauna (Iuda 1:3), in toata puritatea ei, era prioritatea vietii, chiar si cu pretul sangelui. Noi in schimb, in mod constient sau inconstient, cochetam usor in viata noastra crestineasca cu un intreg spectru de credinte desarte, spre dauna noastra sufleteasca.

Deci, cine are minte sa ia aminte (cuvantul Parintelui Arsenie):
- ca Domnul insusi, in timp ce ne respecta libertatea de alegere, ne atrage totusi atentia ca nu putem servi la doi domni, lui Dumnezeu si mamonei (Matei 6: 24), adica celui viclean si comfortabil camuflat in spatele credintelor desarte.
- ca Dezlegarea Mare pe care o citeste Arhiereul sau Duhovnicul explicit mentionand …sau la fermecatoare, sau la vrajitoare sau la descantatoare si la altii asemenea acestora au alergat… califica de fapt toate credintele desarte ca fiind pacate care, ca atare, cad sub incidenta Spovedaniei. (3)
- si ca Sf. Ioan Gura de Aur, pe care-l cinstim in mod deosebit in Patriarhia Romana in acest an, ne atrage clar atentia: fii atent cate sunt mestesugirile diavolului…nu voieste numai sa ne vada facand rele, ci grija lui este sa ne obisnuiasca cu relele si cu pacatul. Sa nu credeti ca (superstitiile) sunt lucruri mici sau intamplatoare, ci sunt lucruri ce au putere sa scufunde un suflet si sa-l faca sa cada pana in fundul iadului.(4)

Concluziile aproape ca decurg de la sine:
Asa precum in pregatirea dinaintea Pastilor ni se cere ca sa ne curatim simtirile ca sa vedem pe Hristos, se intelege de la sine catine de datoria noastra de crestini sa ne curatim propria viata crestinesca de balastul credintelor desarte, incepand chiar cu cele mai naïve si aparent inofensive!
Pentru aceasta insa avem nevoie de toiagul cunostintei in misiunea noastra preoteasca, adica de ravna luminarii mintii credinciosilor incredintati spre pastorire prin aprofundarea constanta a propriului nostru Tezaur de Credinta, avand ca rezultat demarcarea nesovaielnica intre ceea ce tine, de ceea ce nu tine, de Credinta adevarata. Prin aceasta vom putea edifica o Credinta vie, luminata, bine demarcata si personal constientizata in viata credinciosilor nostri, Credinta care prin insasi natura ei de Adevar revelat, va fi refractara oricarei credinte desarte care ne-ar tenta.
La toiagul cunostintei trebuie adaugata insa si sfintenia vietii pe care o castigam prin Harul lui Dumnezeu atunci cand vietuirea noastra e intr-adevar conforma cu Credinta pe care o marturisim. In acest sens istorisirea de la inceput ne certifica, fara putinta de tagada, eficacitatea sfinteniei in amutirea (intelege anihilarea) raului pricinuit noua din-afara.
Si daca totusi sagetile vicleanului veliar par a ne atinge, sa alergam atunci la rugaciunea Bisericii, stiind ca preotul are la dispozitia sa un arsenal intreg de rugaciuni specifice si eficace impotriva raului pornit asupra noastra, a familiei sau casei cu tot ceea ce tine de gospodaria celui credincios. Dar trebuie ca si noi insine sa traim cu adevarat crestineste, punandu-ne viata sub acoperamantul Celui Preainalt, asa cum spune asa de minunat Psalmul 90 si fiind deplin incredintati ca nu intunericul, ci Lumina are intotdeauna ultimul cuvant de spus!

Ca nota de incheiere, o indemnare: Ar fi bine ca fiecare dintre noi, clerici sau poporeni, cel putin ocazional, sa ne re-amintim de fagaduintele facute inaintea lui Dumnezeu, in frageda noastra copilarie, imprumutand atunci gura nasilor: Ma lepad de satana, de toate lucrurile lui, de toti slujitorii lui, de toata slujirea lui si de toata trufia lui. Aceasta pentru ca doresc sa ma impreunez cu Hristos, sa cred Lui ca unui Imparat si Dumnezeu si sa ma inchin Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Treimei Celei de o fiinta si nedespartite.
Acest juramant ne leaga pe toata viata, fiind un juramant care ne onoreaza, dar care, in acelasi timp ne si obliga in tot cursul vremelniciei de acum, pentru vesnicie!

Pr. Ioan Irineu CRACIUN
Dublin, Irlanda

_________________________________________
Note:
(1) Synaxarion, vol 1, I.M.Ormilya-Chalkidiki 1998, p 26-28
(2) Crestinul si superstitiile in http://www.doxologia.ro (portal ortodox) precum si Lists of occultists in http://en.wikipedia.org
(3) Moltitfelnic, IBMO Bucuresti 2013, p 373-376, iar Pravila Bisericeasca a Arhimandritului Nicodim Sachelarie, (editia a II-a, 1996, cu binecuvantarea IPS Calinic al Argesului, p 192) cononiseste credintele desarte (adica practicile oculte) la fel ca si vrajitoria.
(4) Cateheza I PG 352-354 apud Lumina Sfintelor Scripturi, Antologie tematica din opera Sf Ioan Gura de Aur, vol II, Anestis 2008, p 929