25 august 2011 - Revedere vieneză
Pe 25 august 2011 a avut loc in metropola austriaca un eveniment duhovnicesc
cu o puternica incarcatura emotionala: Revederea la 37 de ani a promotiei 1973/74
a Seminarului Teologic din Cluj. Intâlnirea a fost inlesnita si in mod
exemplar gazduita de catre Par. Prof. Dr. Nicolae Dura, Parohul Parohiei Ortodoxe
Române din Viena, care a avut intuitia admirabila de a-si invita fostii
colegi de Seminar, unii din tara iar altii din diaspora, in fosta capitala imperiala
unde se intersecteaza lumile si civilizatiile Apusene si Rasaritene.
Inca din ajun au inceput sa soseasca pe rând fostii colegi de Seminar,
venind cu masina din localitatile unde pastoresc in Ardeal si respectiv in Bucovina
sau cu avionul de mai departe, din Dublin, de la extremitatea vestica a Europei.
Mare a fost bucuria regasirii dupa mai multi ani, pentru unii dupa 37 de ani,
incercând sa descifrezi din conturul albit de ani si griji al colegilor
imprintul pristin al copilului de acum 42 de ani care intra pe poarta Seminarului
de la Cluj cu dorinta de a deveni preot. Si ce schimbari s-au produs in aceasta
aproape o jumatate de veac care s-a scurs de atunci! Veneam la Seminar din scolile
atee ale vremii, incadrându-ne intr-un sistem educational religios declarat
fara perspectiva. Fara manuale, care pe atunci nu era voie sa se tipareasca,
fara apa rece (ce sa mai vorbim de apa calda…) la robinet, cu alimentele
trimise prin jertfa parintilor nostri: cartofi (60 kg/an), oua, nuca, fasole…
In ciuda vremurilor si conditiilor ne-am pregatit bine si la Seminar si apoi
la Teologie la Sibiu, incât am devenind o generatie de slujitori buni
ai Altarului strabun.
Liturghia de multumire lui Dumnezeu pentru anii aniversarii noastre a fost concelebrata
in prea-frumoasa ctitorie a Par. Prof Dura si a bunilor lui credinciosi, ea
insasi o implinire a unui veac de asteptari pentru zidirea unei biserici reprezentative
românesti la Viena. Am avut cinstea ca Par. Prof. Dr. Mircea Basarab,
profesorul nostru de odinioara de Vechiul Testament de la Seminar, sa ne prezideze
Euharistia ca Protos, sa-i pomeneasca la timpul cuvenit pe cei adormiti dintre
noi: ierarhi, profesori si colegi, iar apoi sa strige catalogul, dând
posibilitatea celor 20 de colegi prezenti sa rosteasca in fata colegilor si
a sotiilor acestora câteva cuvinte, prezentându-si fiecare bucuriile
si incercarile anilor scursi. S-au imortalizat apoi aceste momente de mare incarcatura
emotionala in câteva fotografii binevenite. Bucuria a continuat la masa
festiva si imbelsugata din demisolul bisericii, momente bine gândite de
gazda noastra spre a fi folosite si pentru o prezentare foarte cuprinzatoare
si fascinata a urmelor românesti la Viena a marilor personalitati culturale
care au studiat aici - Eminescu sau Ciprian Porumbescu - politice sau ecclesiale,
la Viena poposind si Oprea Miclaus din Salistea Sibiului, cersind drepturi pentru
românii ardeleni, dar si personalitatea de notorietate temuta de Habsburgi
a marelui nostru Saguna, deschizatorul de drumuri si Mitropolitul de atunci
al intregului Ardeal…
Prin amabilitatea distinsei noastre gazde, multi colegi am avut poate sansa
unica de a vedea apoi si ceva din minunatiile Vienei imperiale: Catedrala metropolei
Stephansdom, unde atentia noastra a fost captata de icoana apoape niculeana
a Maicii Domnului, un colt viu de rugaciune intr-o imensitate gotica, si cripta
catedralei unde-si asteapta invierea Primatii Austriei. Apoi bineinteles pasii
nostri s-au indreptat spre nervul central vienez, palatal imperial Hofburg,
unde se croiau altadata si destinele Ardealului si ale Bucovinei. Sunt in imposibilitate
de a descrie maretiile acestui palat din care am vizitat doar o mica sectiune
insa sufficienta pentru a-ti putea crea o imagine de asamblu. Am vazut de asemenea
palatul de vara Schloss Schonbrunn si gradinile lui imense, alte cladiri monumentale,
a Parlamentului si Primariei vieneze, in fata ultimei asistând partial
chiar la un concert vienez in aer liber prezentat publicului iubitor de cultura
pe un imens ecran, in fapt de seara. Am intrat in mai multe biserici monumentale
din centrul Vienei, fiind foarte impresionati atât de frumusetea lor cât
si de conditia impecabila de mentinere a cladirilor precum si de curatenia exemplara
de pretutindeni. Nici strigate necontrolate, dar nici sticle de bere sparte
pe caldarâm! Nobletea obliga, nu-i asa?
Incheierea minunatelor clipe vieneze s-a facut tot la Alma Mater a românilor
din Viena, am numit biserica parohiala la cina de ramas bun la care s-au depanat
alte amintiri din vremi trecute, in acorduri de cânturi aproape uitate.
Ne-am simtit atât de bine impreuna incât am hotarât ca pâna
la urmatoarea revedere sa nu mai asteptam ani de zile ci sa fie in anul urmator,
daca va vrea bunul Dumnezeu, si nu oriunde ci in Cetatea Marii Uniri de la Alba
Iulia. Nu ne poate scapa tainica legatura, poate neintentionata, ce se creaza:
de la Viena si Hramul secular al Capelei ei românesti la Sfânta
Inviere, titlu dinamic si sugestiv, la Alba Iulia, Cetatea insasi a Marii Uniri
si realizarea visului românimii de desteptare nationala prin crearea Statului
unitar Român sub Coroana Regala respectata in toata Europa!
Suntem mândri ca promotia noastra de acum 37 de ani a produs asa personalitati
cu adevarat remarcabile!. Cu admiratie ii multumim Par. Prof. Dura si distinsei
sale Doamne Preotese ca fiind animatorii principali ai momentului Viena, atât
de bine gândit si realizat in mod impecabil, colegilor organizatori de
memorabile revederi din trecut si din viitor, precum si tuturor colegilor si
familiilor lor pentru lucrarea preotiei acolo unde fiecare a fost rânduit
sa dea rod spre mântuire in mijlocul poporului dreptmaritor.
Acest articolul a fost preluat si publicat in TRIBUNA SIBIULUI - 2 septembrie
2011, "Premiera vieneza"
